Dictatura minorităţilor garantată de lege. A murit democraţia?

dictatura

Vedem că minoritățile religioase, sexuale, entice, chiar și cele care militează cu disperare pentru protecția animalelor, câș­tigă, pe zi ce tre­ce, teren! Unii din­tre ei sunt in­divizi agresivi, extreme de gălăgi­oși, aroganți, viciați, absurzi, ba chiar am impresia că putem ușor se­siza și niște smintiți… Profită de faptul că majori­ta­tea este mută și letargică, și își impun cu forța punctul de ve­dere, deseori împotriva naturii!
Așa se face, de pildă, că ho­mo­sexualii nu numai că se căsătoresc între ei, dar mai nou pot adopta și co­pii; că, potrivit militanților pentru drepturile animalelor, găina, când o sacrifice, trebuie să fie veselă, iar porcul cu gura până la urechi; că unei rațe în crescătorie ești obligat să îi asiguri mai mult spațiu de­cât unui copil într-o familie numeroa­să!

Demenţa norvegiană

Și cazul inuma al copiilor confiscate în Norvegia este determinat tot de aberațiile unei minorități, care a promovat o legislație prin care statul devine proprietarul co­piilor. În lumea normală, și nu spunem civilizată, pentru că nu mai suntem siguri că civilizația, în ac­tua­la sa formă, mai are vreo legătură cu normalul, părin­ții sunt custozii naturali, biologici, ai copiilor; sin­gura orânduire socială în care lu­crurile au stat la fel ca în Norve­gia zilelor noastre a fost societatea sclavagistă, în care proprietarul co­piilor era stăpânul.
Mă întreb – încotro ne îndeptăm?! Va ajunge întreaga Europă în situația dementă a Norvegiei sau vom obliga, într-un fel, barbarii de norvegieni să își adapteze legislația în ton cu lumea normală, cu respec­tarea drepturilor co­pi­lului și ale familiei?!

Aberaţia discriminării pozitive

Discriminarea pozitivă este de obicei definită ca un ansamblu de măsuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate în trecut, cu scopul de a corecta nişte ne­dreptăţi şi a înlesni integrarea acestora în societate. Însă, nu de puţine ori se întâmplă ca cei care sunt favorizaţi să nu se poată in­tegra în ciuda tuturor acestor mă­suri. Mai mult, ceea ce favorizează aceste minorităţi uneori nu face altceva decât să dis­crimineze majoritatea.

În prezent, în ţara noastră exis­tă măsuri care favorizează etnia rro­mă sau alte minorităţi sociale, prin unele măsuri, dintre care amin­tim rezervarea pentru ei a unor lo­curi la licee şi facultăţi. Un copil rrom va intra mult mai greu la fa­cul­tate şi chiar la liceu, din ca­uza lip­sei condiţiilor de a se pre­găti, ast­fel încât pare îndreptăţit să i se ofere locuri speciale la bu­get, pentru care nu concurează cu elevii ma­joritari, ci cu cei de aceeaşi et­nie cu el, fiind cam pe acelaşi pi­cior de egalitate.
Dacă stăm să analizăm, procedura aceasta de a încerca egalizarea şanselor unor grupuri sociale defavorizate prin oferirea de avan­taje este din start incorectă. Nu pu­ţine sunt cazurile când studenţii rromi sau ai altor etnii intră la fa­cultate cu note cu puţin peste 5, pe locurile de la buget rezervate lor, pe când studenţii majoritari, cu no­te mult mai mari, ori nu in­tră de­loc, ori intră pe locuri cu taxă. De ce să te oboseşti să în­veţi, când ai din start locuri asigurate? Bine­în­ţeles, şi aici există con­curenţă, însă mai redusă, iar standardul este mult mai slab, din cauza lipsei mo­tivaţiei.

În nici un caz aceste măsuri nu vor ajuta la o mai bună inte­gra­re a minorităţilor, aşa cum se presupune. În astfel de situaţii, persoanele rrome vor fi nesimpatizate de colegii români, din simplul fapt că şansele lor nu au fost egale, iar munca de­pusă, disproporţionată. Şi în ca­zul liceelor, si­tuaţia este asemănătoare. Dacă la un liceu bun din oraş românii trebuie să înveţe temeinic pentru a trece examenul, fiind o concurenţă acerbă pe locuri, rromii înscrişi vor intra din oficiu pe locurile re­zervate. Bineînţeles, nu trebuie să excludem faptul că există şi tineri rromi care au acelaşi ni­vel intelectual şi aceeaşi pregătire ca cei ma­joritari, stabilindu-şi ţe­luri pro­fesionale pe care reuşesc să le atingă după ani de studiu temeinic.

Discriminare pozitivă a maghiarilor

În România, mai putem vorbi şi de discriminarea pozitivă a mi­no­rităţii maghiare. În judeţele Co­vasna şi Harghita, românii trebuie să cunoască neapărat limba ma­ghiară, deoarece în orice instituţie există angajaţi ce nu ştiu sau nu vor să vorbească limba română. Mai mult, aşa-numitul Ţinut Se­cu­iesc este prezent periodic în mass-me­dia, din cauza dorinţei maghiarilor de a-şi proclama au­tonomia. În acest caz, am putea vor­bi de un fel de „dictatură a mi­norităţii” împotriva majorităţii. Anul trecut a fost o adevărată dez­batere în presa scrisă şi la televizor pe marginea unui subiect ce fă­cea referire la înlocuirea unor po­liţişti români cu unii ma­ghiari în judeţele Harghita şi Covasna. Mulţi români au fost atunci in­dig­naţi de o măsură ce viza discrimi­narea românilor în ţa­ra lor de a cunoaşte limba maghiară pentru a obţine o funcţie în poliţie în ju­deţele menţionate.

Egalitatea şanselor pentru toţi cetăţenii

În alte ţări mai dezvoltate de­cât România, precum SUA, care de altfel au şi inventat conceptul de „dis­criminare pozitivă”, şi în unele state europene, această discriminare implică domenii diferite, de la educaţie până la locul de muncă şi politică. În America, nu puţine au fost cazurile când s-a creat un adevărat război interrasial deoarece o persoană de cu­loa­­re a fost concedia­tă, deşi poate ceea ce a dus la acest lucru a fost in­competenţa, şi în nici un caz un motiv rasial. În sta­tele respective, aceleaşi controverse le poate stâr­ni şi concedierea unui homosexual, a unui evreu şi în unele ca­zuri a unei femei. Bi­ne­în­ţeles că există şi situaţii când aceste persoane sunt discriminate tocmai din cau­za prejudecăţilor rasiale, ho­mofobe, antisemite şi misogine. Şi în astfel de cazuri ar trebui să se ţină cont de principiul egalităţii şan­­se­lor pentru toţi cetăţenii. Cel care dă dovadă de competenţă în­tr-o anumită funcţie, poate să-şi exercite munca fără piedici, in­di­fe­rent de criterii rasiale, sexuale sau re­ligioase, în schimb, cine nu este ca­pabil să îndeplinească anumite sarcini poate fi concediat fără a fi invocate motive rasiale sau de altă natură.
Ușor, ușor, minoritatea ajunge să domine majoritatea, chiar dacă lu­mea este împinsă încet, dar sistematic, în prăpastie, de această politi­că idioată!

sursa: vestic.ro

loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *