De ce să „iubim” Ucraina? Episodul 3

InsulaSerpilor2

Mai departe sa vorbim despre Insula Serpilor.

Istoria neclara a insulei a continuat si dupa destramarea Uniunii Sovietice. Astfel ca in anul 1991 insula impreuna cu baza militara a fost preluata de catre Ucraina. Ucraina, „succesoarea legitima” a URSS in zona a luat toate teritoriile incorporate abuziv de URSS, fara a-si pune problema legitimitatii sale pe aceste teritorii, urmand „traditia” sovietica. Importanta militara si strategica, precum si echipamentul militar performant aflat pe insula au dus la acutizarea problemei apartenentei acestei stanci, la care s-au adaugat si celelate litigii care nu fac obiectul articolului de fata. Autoritatile ucrainene, mostenitoare ale abuzului sovietic, au inteles sa-l perpetueze, litigiul cu Romania democrata pornind din anii’ 90.
Dupa ani de negocieri, de tergiversari, de presiuni in anul 1997 s-a ajuns la semnarea Tratatului dintre Romania si Ucraina, tratat controversat la acea data, despre care s-au scris tomuri si mii de articole, dar care ramane un act international pe deplin valabil cu toate articolele sale.

Negocierile romano-ucrainene din 1991 pana in 1997, din 1997 si pana in 2008, pot sta la baza a numeroase volume de documente, ce arata puterea de a tergiversa a unui stat, fata in fata cu incercarile binevoitoare ale celuilalt. Fara indoiala ca atat „cazul” Insulei Serpilor, cat si „cazul” Bastroe, fac astazi parte din istoria dreptului international si juristii se vor apleca asupra laturii juridice si vor publica carti de referinta, cazurile pot fi material didactic pentru studentii in drept.
Pasii pana la Curtea Internationala de Justitie de la Haga au fost multi, timp in care statul ucrainean a incercat sa schimbe statutul acestei insule, sa modifice insasi geografia, sa creeze o alta realitate, in fata careia argumentele istorice, juridice, de bun simt sa nu mai fie valabile.
„Imperialismul de tip sovietic” n-a fost abandonat a doua zi dupa destramarea Uniunii. Ucraina a preluat mosternirea sovietica pretinzandu-se in acelasi timp a fi un stat democratic, dar a apelat in problema insulei la abuz si presiune.
Istoria rundelor de negociere dintre reprezentantii diplomatici ai Romaniei si Ucrainei nu s-a scris inca, fiind mult prea recenta, speram ca o va scrie Bogdan Aurescu, unul dintre actorii acestor negocieri.

Textul Tratatului privind regimul frontierei de stat romano-ucrainene, realizat dupa 19 runde de negocieri bilaterale a fost semnat la Cernauti, la 17 iunie 2003, de catre presedintii Romaniei si ai Ucrainei, intrand in vigoare in anul 2004.
Acordul privind delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive a ramas in 1997 si in anii ce au urmat o problema deschisa a relatiilor bilaterale. Nedreptatile istorice suferite de Romania in urma cu peste sase decenii nu au fost reparate, dimpotriva au fost legiferate. Actorii acelor acte istorice au astazi scuza unui context international tulburat de presiuni si oferte de colaborare, dar istoria le va atribui, fara indoiala, acceptarea si promulgarea acestor rapturi teritoriale.

Singura solutie reala pentru statul roman, dupa ani si ani de negocieri a fost Haga, Curtea Internationala de Justitie. La Haga s-a judecat delimitarea platoului maritim dintre cele doua tari, dupa sapte ani de negocieri sterile.
Istoria va consemna singura stanca din lume pe care se afla o sucursala de banca si un hotel fara canalizate, „realizari” ale statului ucrainean pentru a demonstra locuirea acesteia, alaturi de alte „realitati” create peste noapte. Proiectul Achilia – crearea unei zone economice libere pe Insula Serpilor menit doar sa-i schimbe statutul, s-a dovedit a nu fi un proiect viabil din punct de vedere economic nici pentru cei care l-au creat.
Zacamintele de petrol si gaze naturale gasite in jurul insulei au marit miza acestei dispute, transformand-o dintr-una exclusiv strategica intr-una strategico-economica. De aceea, disputa s-a mutat la Haga in fata Curtii Internationale de Justitie.
Ceea ce putini se pare ca au inteles este legat de faptul ca nu insula in sine a fost obiectul acestui litigiu, ci platoul continental al acesteia, insula ramane si prin decizia CIJ in componenta Ucrainei, iar zona in disputa a fost impartita intre Romania (79, 34%) si Ucraina (20,66 %), respectiv 9.700 de km2 si 2.300 de km2.
Insula Serpilor apartine Ucrainei, o realitate cu care statul roman, romanii vor trebui sa se obisnuiasca. Efectele Pactului Ribbentrop – Molotov ne marcheaza in continuare soarta.

Autor:dr Cristina Paiusan – Nuica

Sursa:historia.ro

loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *